2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

PSALMODIÉRE, psalmodieri, s. f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia. [Pr.: -di-e-] – V. psalmodia.

psalmodiere sf [At: DDRF / V: (înv) ~iare / P: ~di-e~ / E: psalmodia] 1-2 Psalmodie (1-2).

PSALMODIÉRE s.f. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < psalmodia].

PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase. ♦ P. gener. A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton. [Pr.: -di-a] – Din fr. psalmodier.

psalmodia vt(a) [At: HELIADE, O. I, 120/ P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr psalmodier] 1 (C. i. psalmi, rugăciuni, cântări religioase) A cânta în biserică, după un anumit tipic Si: (înv) a psălmui. 2 A spune cu glas monoton, uniform, neexpresiv.

PSALMODIÁ, psalmodiez, vb. I. Tranz. A cînta sau a recita în biserică rugăciuni, psalmi și alte cîntări religioase. Purtînd pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alcoranul (= Coranul). MACEDONSKI, O. I 55. ♦ Fig. A cînta, a citi sau a recita ceva monoton, fără nuanțe expresive. Am auzit un biet rapsod psalmodiind cîntecul bătrînesc al lui Toma Alimoș, acompaniat monoton și trist dintr-o cobză. IBRĂILEANU, S. 15. În poezie s-a început a se rupe cu învechitele tradițiuni ale poeziei intime și personale, ale acelei poezii de dor și de jale, în care psalmodiau necurmat și pe aceeași coardă dureri reale sau imaginare. MACEDONSKI, O. IV 8. – Pronunțat: -di-a.

PSALMODIÁ vb. I. tr. A cânta sau a recita psalmi în biserică; (p. ext.) a cânta, a citi monoton. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. psalmodier].

PSALMODIÁ vb. tr. a cânta, a recita psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase; (p. ext.) a cânta, a citi monoton. (< fr. psalmodier)

A PSALMODIÁ ~éz tranz. 1) (rugăciuni sau alte cântări religioase) A intona în mod solemn (ca pe un psalm). 2) A citi, a declama sau a cânta în mod monoton; a face să se audă ca un psalm. /<fr. psalmodier

psalmodià v. 1. a cânta psalmi in biserică; 2. a recita monoton.

*psalmodiéz v. intr. (gr. psalmodiázo, psalmodó, fr. psalmodier; lat. psalmizare). Cînt psalmĭ în biserică. Fig. Recitez monoton. – Vechĭ psălmuĭesc (d. psalm).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

psalmodiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. psalmodiérii; pl. psalmodiéri

psalmodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (-di-em); conj. prez. 3 să psalmodiéze; ger. psalmodiínd (-di-ind)

psalmodiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. psalmodiéz, 3 sg. și pl. psalmodiáză, 1 pl. psalmodiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. psalmodiéze; ger. psalmodiínd (sil. -di-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PSALMODIÉRE s. (BIS.) (rar) psălmuire.

PSALMODIERE s. (BIS.) (rar) psălmuire.

PSALMODIÁ vb. (BIS.) (înv.) a psălmui.

PSALMODIA vb. (BIS.) (înv.) a psălmui.[1]

  1. În original, cuv. acc. greșit: psalmodia LauraGellner
Intrare: psalmodiere
psalmodiere substantiv feminin
  • silabație: -di-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psalmodiere
  • psalmodierea
plural
  • psalmodieri
  • psalmodierile
genitiv-dativ singular
  • psalmodieri
  • psalmodierii
plural
  • psalmodieri
  • psalmodierilor
vocativ singular
plural
psalmodiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • psalmodiare
  • psalmodiarea
plural
  • psalmodieri
  • psalmodierile
genitiv-dativ singular
  • psalmodieri
  • psalmodierii
plural
  • psalmodieri
  • psalmodierilor
vocativ singular
plural
Intrare: psalmodia
  • silabație: psal-mo-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • psalmodia
  • psalmodiere
  • psalmodiat
  • psalmodiatu‑
  • psalmodiind
  • psalmodiindu‑
singular plural
  • psalmodia
  • psalmodiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • psalmodiez
(să)
  • psalmodiez
  • psalmodiam
  • psalmodiai
  • psalmodiasem
a II-a (tu)
  • psalmodiezi
(să)
  • psalmodiezi
  • psalmodiai
  • psalmodiași
  • psalmodiaseși
a III-a (el, ea)
  • psalmodia
(să)
  • psalmodieze
  • psalmodia
  • psalmodie
  • psalmodiase
plural I (noi)
  • psalmodiem
(să)
  • psalmodiem
  • psalmodiam
  • psalmodiarăm
  • psalmodiaserăm
  • psalmodiasem
a II-a (voi)
  • psalmodiați
(să)
  • psalmodiați
  • psalmodiați
  • psalmodiarăți
  • psalmodiaserăți
  • psalmodiaseți
a III-a (ei, ele)
  • psalmodia
(să)
  • psalmodieze
  • psalmodiau
  • psalmodia
  • psalmodiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

psalmodiere psalmodiare

  • 1. Acțiunea de a psalmodia și rezultatul ei; mod specific de a psalmodia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: psălmuire

etimologie:

  • vezi psalmodia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

psalmodia

  • 1. A cânta sau a recita (după un anumit tipic) psalmi, rugăciuni sau alte cântări religioase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: psălmui attach_file un exemplu
    exemple
    • Purtînd pe cap turbanul Țesut din verde ibrișim, Psalmodiază Alcoranul (= Coranul). MACEDONSKI, O. I 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A cânta, a citi sau a recita ceva în mod monoton.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Am auzit un biet rapsod psalmodiind cîntecul bătrînesc al lui Toma Alimoș, acompaniat monoton și trist dintr-o cobză. IBRĂILEANU, S. 15.
        surse: DLRLC
      • În poezie s-a început a se rupe cu învechitele tradițiuni ale poeziei intime și personale, ale acelei poezii de dor și de jale, în care psalmodiau necurmat și pe aceeași coardă dureri reale sau imaginare. MACEDONSKI, O. IV 8.
        surse: DLRLC

etimologie: