prăgar² sn [At: VÂRCOL, V. 98 / Pl: ~e / E: prag + -ar] 1 (Olt) Grindă care se pune deasupra ușorilor ușii, formând pragul de sus Si: (reg) prăgăriță. 2 (Reg) Prag de jos al ușii. 3 (Reg) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case pentru a despărți încăperile. 4 (Reg) Cunună la casă.