11 definiții pentru prundurel prundunel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDURÉL, prundurele, s. n. (Rar) Prunduleț. – Prund + suf. -urel.

prundurel1 sm [At: DDRF / V: (reg) brundărel, ~unel / Pl: ~ei / E: prundar +-el] (Orn; reg) 1 Prundăraș (1) (Charadrius dubius curonicus) 2 (Șîc ~-de-pădure) Codobatură (Motacilla cinerea). 3 (Îf brundărel) Sticlete (Carduelis carduelis). 4 Pescărel (Alcedo atthis). 5 Fugaci (5) (Calidris).

prundurel2 sm [At: ȘEZ. XV, 110 / Pl: ~ei / E: prund + -urel] (Buc) Plantă spinoasă, nedefinită mai îndeaproape, care crește pe prundurile (6) pâraielor de munte.

PRUNDURÉL, prundurele, s. n. Prunduleț. – Prund + suf. -urel.

PRUNDURÉL, prundurele, s. n. Prunduleț. Colo-n jos pe prundurele, Florile dalbe! MARIAN, la CADE. Frunză verde trei surcele, Colo-n vale-n prundurele, Răsar, maică, două stele. MAT. FOLK. 1317.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prundurél (rar) s. n., pl. prunduréle

prundurél s. n., pl. prunduréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNDURÉL s. v. codobatură, prundar, prundaș, prundăraș.

prundurel s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ. PRUNDĂRAȘ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prundurél2, prunduréi, s.m. (reg.) numele unei plante spinoase care crește pe prundurile pâraielor de munte.

Intrare: prundurel
prundurel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prundurel
  • prundurelul
  • prundurelu‑
plural
  • prundurele
  • prundurelele
genitiv-dativ singular
  • prundurel
  • prundurelului
plural
  • prundurele
  • prundurelelor
vocativ singular
plural
prundunel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)