8 definiții pentru prunduleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.

prunduleț sn [At: JAHRESBER. VIII, 196 / Pl: ~e / E: prund + -uleț] 1-8 (Șhp) Prund (1-4) (fin, mărunt) Si: prundișor (1-8), (reg) prunduiaș (1-8), prunduț (1-8), prunduțel (1-8). 9-10 (Reg) Prund (5) cu adâncime mică.

PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.

PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund. Colea jos în prunduleț, A crescut un nuculeț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prunduléț (rar) s. n., pl. prunduléțe

prunduléț s. n., pl. prunduléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNDULEȚ s. prundișor, (reg.) prunduiaș, prunduț.

Intrare: prunduleț
prunduleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunduleț
  • prundulețul
  • prundulețu‑
plural
  • prundulețe
  • prundulețele
genitiv-dativ singular
  • prunduleț
  • prundulețului
plural
  • prundulețe
  • prundulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)