opțiuni
  • info

9 definiții pentru prunduleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDULEȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.

prunduleț sn [At: JAHRESBER. VIII, 196 / Pl: ~e / E: prund + -uleț] 1-8 (Șhp) Prund (1-4) (fin, mărunt) Si: prundișor (1-8), (reg) prunduiaș (1-8), prunduț (1-8), prunduțel (1-8). 9-10 (Reg) Prund (5) cu adâncime mică.

PRUNDULEȚ, prundulețe, s. n. Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.

PRUNDULEȚ, prundulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui prund. Colea jos în prunduleț, A crescut un nuculeț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prunduleț (rar) s. n., pl. prundulețe

prunduleț (rar) s. n., pl. prundulețe

prunduleț s. n., pl. prundulețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRUNDULEȚ s. v. prundișor.

PRUNDULEȚ s. prundișor, (reg.) prunduiaș, prunduț.

Intrare: prunduleț
prunduleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunduleț
  • prundulețul
  • prundulețu‑
plural
  • prundulețe
  • prundulețele
genitiv-dativ singular
  • prunduleț
  • prundulețului
plural
  • prundulețe
  • prundulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prunduleț, prundulețesubstantiv neutru

etimologie:
  • Prund + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.