opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.

prunduit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: prundui] (D. terenuri etc.) Pe care s-a așternut prund (1) Si: (reg) prundit.

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri destinate circulației) Așternut cu prundiș. În fața casei o grădiniță îngrijită, cu cîteva ronduri de flori, cu poteci prunduite. REBREANU, R. I 18. Un tîrgușor cu strade drepte, largi, bine prunduite. GANE, N. III 52.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

prântui v vz prundui

prundui vt [At: ALECSANDRI, T. 694 / V: (reg) prântui / Pzi: ~esc / E: prund + -ui] 1 (C. i. drumuri, șosele etc.) A acoperi cu prund (1) Si: (reg) a prundi (1), a prunduli. 2 (Buc; îf prântui) A risipi.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi (un loc) cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund. Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 24.

A PRUNDUÍ ~iésc tranz. (terenuri, drumuri, curți etc.) A acoperi cu prund. /prund + suf. ~ui

prund(u)ì v. a pune pietriș: să prunduiască șoselele cele noui AL. drumul tău ți l’aș prundi POP.

prunduĭésc v. tr. (d. prund). Acoper cu prund: grădinițe cu drumurĭ prunduite (Vlah. Rom. Pit. 161).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prundui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiesc, 3 sg. prunduiește, imperf. 1 prunduiam; conj. prez. 1 sg. să prunduiesc, 3 să prunduiască

prundui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiesc, imperf. 3 sg. prunduia; conj. prez. 3 să prunduiască

prunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunduiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRUNDUÍ vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)

PRUNDUI vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)

Intrare: prunduit
prunduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunduit
  • prunduitul
  • prunduitu‑
  • prunduită
  • prunduita
plural
  • prunduiți
  • prunduiții
  • prunduite
  • prunduitele
genitiv-dativ singular
  • prunduit
  • prunduitului
  • prunduite
  • prunduitei
plural
  • prunduiți
  • prunduiților
  • prunduite
  • prunduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: prundui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prundui
  • prunduire
  • prunduit
  • prunduitu‑
  • prunduind
  • prunduindu‑
 singular plural
  • prunduiește
  • prunduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prunduiesc
 (să)
  • prunduiesc
  • prunduiam
  • prunduii
  • prunduisem
a II-a (tu)
  • prunduiești
 (să)
  • prunduiești
  • prunduiai
  • prunduiși
  • prunduiseși
a III-a (el, ea)
  • prunduiește
 (să)
  • prunduiască
  • prunduia
  • prundui
  • prunduise
plural I (noi)
  • prunduim
 (să)
  • prunduim
  • prunduiam
  • prunduirăm
  • prunduiserăm
  • prunduisem
a II-a (voi)
  • prunduiți
 (să)
  • prunduiți
  • prunduiați
  • prunduirăți
  • prunduiserăți
  • prunduiseți
a III-a (ei, ele)
  • prunduiesc
 (să)
  • prunduiască
  • prunduiau
  • prunduiră
  • prunduiseră
prântui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prunduit, prunduităadjectiv

  • 1. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fața casei o grădiniță îngrijită, cu cîteva ronduri de flori, cu poteci prunduite. REBREANU, R. I 18. DLRLC
    • format_quote Un tîrgușor cu strade drepte, largi, bine prunduite. GANE, N. III 52. DLRLC
etimologie:
  • vezi prundui DEX '98 DEX '09

prundui, prunduiescverb

  • 1. rar A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prundi prunduli
    • format_quote Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 24. DLRLC
etimologie:
  • Prund + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.