2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș. – V. prundui.

prunduit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: prundui] (D. terenuri etc.) Pe care s-a așternut prund (1) Si: (reg) prundit.

PRUNDUÍT, -Ă, prunduiți, -te, adj. (Despre terenuri destinate circulației) Așternut cu prundiș. În fața casei o grădiniță îngrijită, cu cîteva ronduri de flori, cu poteci prunduite. REBREANU, R. I 18. Un tîrgușor cu strade drepte, largi, bine prunduite. GANE, N. III 52.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

prundui vt [At: ALECSANDRI, T. 694 / V: (reg) prântui / Pzi: ~esc / E: prund + -ui] 1 (C. i. drumuri, șosele etc.) A acoperi cu prund (1) Si: (reg) a prundi (1), a prunduli. 2 (Buc; îf prântui) A risipi.

PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi (un loc) cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund. Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 24.

A PRUNDUÍ ~iésc tranz. (terenuri, drumuri, curți etc.) A acoperi cu prund. /prund + suf. ~ui

prund(u)ì v. a pune pietriș: să prunduiască șoselele cele noui AL. drumul tău ți l’aș prundi POP.

prunduĭésc v. tr. (d. prund). Acoper cu prund: grădinițe cu drumurĭ prunduite (Vlah. Rom. Pit. 161).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prunduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 să prunduiáscă

prunduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. prunduiésc, imperf. 3 sg. prunduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prunduiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUNDUÍ vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)

PRUNDUI vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)

Intrare: prunduit
prunduit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunduit
  • prunduitul
  • prunduitu‑
  • prundui
  • prunduita
plural
  • prunduiți
  • prunduiții
  • prunduite
  • prunduitele
genitiv-dativ singular
  • prunduit
  • prunduitului
  • prunduite
  • prunduitei
plural
  • prunduiți
  • prunduiților
  • prunduite
  • prunduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: prundui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prundui
  • prunduire
  • prunduit
  • prunduitu‑
  • prunduind
  • prunduindu‑
singular plural
  • prunduiește
  • prunduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prunduiesc
(să)
  • prunduiesc
  • prunduiam
  • prunduii
  • prunduisem
a II-a (tu)
  • prunduiești
(să)
  • prunduiești
  • prunduiai
  • prunduiși
  • prunduiseși
a III-a (el, ea)
  • prunduiește
(să)
  • prunduiască
  • prunduia
  • prundui
  • prunduise
plural I (noi)
  • prunduim
(să)
  • prunduim
  • prunduiam
  • prunduirăm
  • prunduiserăm
  • prunduisem
a II-a (voi)
  • prunduiți
(să)
  • prunduiți
  • prunduiați
  • prunduirăți
  • prunduiserăți
  • prunduiseți
a III-a (ei, ele)
  • prunduiesc
(să)
  • prunduiască
  • prunduiau
  • prundui
  • prunduiseră
prântui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prunduit

  • 1. (Despre terenuri) Pe care s-a așternut prundiș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În fața casei o grădiniță îngrijită, cu cîteva ronduri de flori, cu poteci prunduite. REBREANU, R. I 18.
      surse: DLRLC
    • Un tîrgușor cu strade drepte, largi, bine prunduite. GANE, N. III 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi prundui
    surse: DEX '98 DEX '09

prundui prântui

  • 1. rar A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prundi prunduli attach_file un exemplu
    exemple
    • Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prund + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09