prundiș sn [At: CANTEMIR, IST. 205 / V: (reg) ~ntiș / Pl: ~uri / E: prund + -iș] 1-6 Prund (1-3, 6-8).

PRUNDIȘ, prundișuri, s. n. 1. Pietriș mărunt amestecat cu nisip, pe fundul sau pe malurile unei ape, p. ext. malul unei ape pe care se găsește astfel de pietriș; prund. Jos în ripă, rîul umflat de ploi a crescut tulbure peste prundiș, pînă în zăvoi, din mal în mal. CAMIL PETRESCU, O. I 283. Rîulețul care l-am trecut de vro trei ori călcîndu-l în picioare cu dispreț, profund de o palmă și abia zuzuind pe prundiș... e Huejdul. NEGRUZZI, S. I 195. ◊ (Poetic) Sus, pe bolta întunecată, ardea drumul robilor ca un prundiș de-foc. SADOVEANU, O. III 164. ◊ Fig. Înseninat, zîmbea și Stroe Vardaru, călcînd prin prundișul alb, de grindină. C. PETRESCU, A. R. 58. ♦ Teren format din pietriș și nisip aluvionar. Priveliștea... era nespus de atrăgătoare, cu gîrla împărțită de prundiș în atîtea fire de apă. CAMIL PETRESCU, O. II 284. Cum mergea, iată că în mijlocul Dunării dădu de un prundiș gol, ca un ostrov mic. RETEGANUL, P. III 5. 2. Prundiș (1) folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. Prundiș, lut, nisip, țevi încrucișate, unele de fier, altele de zinc. C. PETRESCU, A. 466.

PRUNDIȘ ~uri n. 1) v. PRUND. 2) Loc cu (mult) prund. /prund + suf. ~iș

prundiș n. nisipul rîurilor.

prundíș n., pl. urĭ (d. prund. Cp. cu grindiș). Petriș de pe malu rîurilor.

pruntiș sn vz prundiș

prundiș s. n., pl. prundișuri

prundiș s. n., pl. prundișuri

prundiș s. n., pl. prundișuri

PRUNDIȘ s. v. pietriș.

PRUNDIȘ s. v. renie.

PRUNDIȘ s. pietriș, prund, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. și Bucov.) șoatăr. (~ din albia unui rîu.)

prundiș s. v. RENIE.