prudent, ~ă [At: IORGOVICI, O. 41/10 / V: (înv) ~e, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: lat prudens, -ntis, fr prudent] 1-2 smf, a (D. oameni) (Persoană) care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns sau să constituie o primejdie Si: circumspect (3-4), precaut, prevăzător. 3 av Cu prudență (1). 4 a (D. manifestări, acțiuni sau creații ale oamenilor) Care dovedește prudență (1) Si: circumspect (1-2), precaut, prevăzător.