prozodie sf [At: MACARIE¹, GRAM. 133^r/21 / V (asr) ~oso~ / E: ngr προσωδία, fr prosodie, lat prosodia] 1 Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2-3 (Mod de) aplicare a normelor prozodiei (1). 4 (Înv) Ortoepie.