9 definiții pentru prozelitism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme.

PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme.

PROZELITÍSM s. n. Zel, rîvnă, strădanie de a face prozeliți. Catolicismul roman este foarte îndrăzneț la prozelitism. RUSSO, S. 74.

PROZELITÍSM s.n. Zel, râvnă în a face prozeliți; devotament fierbinte față de o doctrină de curând adoptată. [< fr. prosélytisme].

PROZELITÍSM s. n. 1. zel în a face prozeliți. 2. devotament fanatic față de o religie, ideologie, doctrină. (< fr. prosélytisme)

PROZELITÍSM n. 1) Tendință de a face prozeliți. 2) Devotament al unui prozelit. /<fr. prosélytisme

prozelitism n. zel de a face prozeliți.

*proselitízm n. (d. proselit; fr. prosélytisme). Zelu de a face proselițĭ. V. propagandă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: prozelitism
prozelitism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozelitism
  • prozelitismul
  • prozelitismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prozelitism
  • prozelitismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)