16 definiții pentru prozator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur.

PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur.

prozator, ~oare smf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: fr prosateur] Autor de opere literare în proză (1).

PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Scriitor în proză, autor de opere literare în proză. Prozatorii romîni în prima jumătate a veacului al XIX-lea întocmesc un grup destul de omogen. VIANU, A. P. 23. Răsfoind și recitind volumele marelui nostru prozator, găsesc tristeță acolo unde odinioară mi se părea că tresare rîsul. SADOVEANU, E. 148. Sadoveanu este un prozator, în opera căruia găsim cșele mai multe documente din viața noastră trecută și prezentă. IBRĂILEANU, S. 3.

PROZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Scriitor de proză. [Cf. fr. prosateur].

PROZATÓR, -OÁRE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur)

PROZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Autor de opere literare în proză. /<fr. prosateur

*prozatór, -oáre s. (fr. prosateur, d. it. prosatore). Scriitor saŭ scriitoare în proză: Bossuet fu cel maĭ mare prozator al secoluluĭ 17.

feméie-prozatór s. f. 1969 (lit.) Femeie care scrie (și publică) proză v. femeie-poet (din femeie + prozator)

repórter-prozatór s. m. Reporter care scrie proză ◊ „Prozatori reporteri și reporteri-prozatori scriu pagini de notație directă sau divaghează inspirat într-o eseistică de bună calitate.” R.l. 18 II 67 p. 2 (din reporter + prozator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prozatór s. m., pl. prozatóri

prozatór s. m., pl. prozatóri

prozatoáre s. f., g.-d. art. prozatoárei; pl. prozatoáre

prozatoáre s. f., g.-d. art. prozatoárei; pl. prozatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROZATÓR s. (LIT.) (înv.) prozaist. (Un ~ clasic.)

PROZATOR s. (LIT.) (înv.) prozaist. (Un ~ clasic.)

Intrare: prozator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozator
  • prozatorul
  • prozatoru‑
plural
  • prozatori
  • prozatorii
genitiv-dativ singular
  • prozator
  • prozatorului
plural
  • prozatori
  • prozatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)