13 definiții pentru prozator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur.

PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. – Din fr. prosateur.

prozator, ~oare smf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: fr prosateur] Autor de opere literare în proză (1).

PROZATÓR, -OÁRE, prozatori, -oare, s. m. și f. Scriitor în proză, autor de opere literare în proză. Prozatorii romîni în prima jumătate a veacului al XIX-lea întocmesc un grup destul de omogen. VIANU, A. P. 23. Răsfoind și recitind volumele marelui nostru prozator, găsesc tristeță acolo unde odinioară mi se părea că tresare rîsul. SADOVEANU, E. 148. Sadoveanu este un prozator, în opera căruia găsim cele mai multe documente din viața noastră trecută și prezentă. IBRĂILEANU, S. 3.

PROZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Scriitor de proză. [Cf. fr. prosateur].

PROZATÓR, -OÁRE s. m. f. scriitor de proză; prozaist. (< fr. prosateur)

PROZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Autor de opere literare în proză. /<fr. prosateur

*prozatór, -oáre s. (fr. prosateur, d. it. prosatore). Scriitor saŭ scriitoare în proză: Bossuet fu cel maĭ mare prozator al secoluluĭ 17.

repórter-prozatór s. m. Reporter care scrie proză ◊ „Prozatori reporteri și reporteri-prozatori scriu pagini de notație directă sau divaghează inspirat într-o eseistică de bună calitate.” R.l. 18 II 67 p. 2 (din reporter + prozator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROZATÓR s. (LIT.) (înv.) prozaist. (Un ~ clasic.)

PROZATOR s. (LIT.) (înv.) prozaist. (Un ~ clasic.)

Intrare: prozator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prozator
  • prozatorul
  • prozatoru‑
plural
  • prozatori
  • prozatorii
genitiv-dativ singular
  • prozator
  • prozatorului
plural
  • prozatori
  • prozatorilor
vocativ singular
  • prozatorule
plural
  • prozatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prozator, prozatorisubstantiv masculin
prozatoare, prozatoaresubstantiv feminin

  • 1. Autor de opere literare în proză, scriitor în proză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prozaist
    • format_quote Prozatorii romîni în prima jumătate a veacului al XIX-lea întocmesc un grup destul de omogen. VIANU, A. P. 23. DLRLC
    • format_quote Răsfoind și recitind volumele marelui nostru prozator, găsesc tristeță acolo unde odinioară mi se părea că tresare rîsul. SADOVEANU, E. 148. DLRLC
    • format_quote Sadoveanu este un prozator, în opera căruia găsim cele mai multe documente din viața noastră trecută și prezentă. IBRĂILEANU, S. 3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.