Definiția cu ID-ul 1093221:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
proverb (lat. proverbium „dicton”, „învățătură”), maximă sau sentință populară, adică un enunț concis care exprimă o reflecție generalizatoare asupra vieții; se păstrează în memoria poporului și circulă (oral) ca și strigăturile, doinele, baladele (I): „Cine sapă groapa altuia, cade el în ea.” P. pot fi studiate nu numai după conținut, ci și după structura lingvistică, pentru că ele sunt, în genere, construite după schema unor figuri de stil, care ajută și ele la fixarea lor în memoria poporului, cum ar fi: asonanța, homeoteleuta, rima, antimetateza etc.: Asonanță: „Cine pornește cu graba Se-ntâlnește cu zăbava.”; Rimă: „Câinele de este câine Și tot oprește pe mâine.” Antimetateză: „Banii nu aduc procopseala (învățătură), ci procopseala aduce banii.” (A. Pann)