13 definiții pentru proveniență provenință
PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Loc de unde vine sau provine ceva; origine, obârșie, provenire. [Pr.: -ni-en-. – Var.: (înv.) provenínță s. f.] – Din fr. provenance, it. provenienza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ, proveniențe, s. f. Faptul de a proveni de undeva; apartenență. V. origine, obîrșie. – Pronunțat: -ni-en-. – Variantă: (învechit) provenínță (ODOBESCU, S. III 143) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
proveniénță (-ni-en-) s. f., g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ s. 1. v. origine. 2. naștere, obârșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ s.f. Origine, obârșie; locul de unde provine ceva. [Pron. -ni-en-. / < germ. Provenienz].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ s. f. origine, obârșie; locul de unde provine ceva. (< it. provenienza, germ. Provenienz, fr. provenance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROVENIÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; obârșie; origine; ascendență; matcă. [Sil. -ni-en-] /<fr. provenance, it. provenienza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*proveniență f., pl. e (d. a proveni, după con- și pre-veniență; fr. provenance). Origine: marfă de proveniență străină, avere de proveniență dubioasă. Marfă, obĭect provenit: proveniențele țărilor infectate îs supuse carantineĭ. – Fals provenință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROVENÍNȚĂ s. f. v. proveniență.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
provenință f. 1. ceeace se transportă dintr’o țară într’alta: marfă de provenință străină; 2. origină: provenința unei datini.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
proveniénță s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. proveniénței; pl. proveniénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROVENIENȚĂ s. 1. început, obîrșie, origine, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latină a limbii române.) 2. naștere, obîrșie, origine, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 3. apartenență. (Care este ~ acestui utilaj?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proveniență, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza conținutului de cuarț (Q), feldspați (F), fragmente de roci (litice-L) și utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (după Pettijohn). Astăzi, este folosit și pentru reconstituirea → ariei sursă a depozitelor siliciclastice. V. și maturitate.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: -ni-en-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |