6 definiții pentru protură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoure.

PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoures.

PROTÚRE s. f. pl. ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu picioare pe primele trei segmente abdominale și cu armătură bucală pentru supt și mestecat. (< fr. protures)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protúră s. f., g.-d. art. protúrei; pl. protúre

protúră s. f., pl. protúre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROTÚRE (< fr.) s. f. pl. Ordin de insecte inferioare lipsite de aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare pe primele trei segmente abdominale și cu armătură bucală pentru supt și mestecat (Protura). Trăiesc în frunzare, sub scoarța copacilor etc.

Intrare: protură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protu
  • protura
plural
  • proture
  • proturele
genitiv-dativ singular
  • proture
  • proturei
plural
  • proture
  • proturelor
vocativ singular
plural