14 definiții pentru protuberanță protuberență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance.

PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance.

protuberanță sf [At: KRETZULESCU, A. 91/13 / V: (înv) ~ren~ / Pl: ~țe / E: fr protubérance] 1 Formație anatomică ce constă într-o proeminență pe suprafața unui organ. 2 (Atm; îs) ~ inelară Segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 3 (Pgn) Proeminență. 4 (Ast) Nor de gaze incandescente la marginea discului solar.

PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență. Nu-și găsise locul pe scaun, sfredelit de privirea pătrunzătoare a moșneagului cu vorba de faun și cu monstruoase protuberanțe frontale. C. PETRESCU, O. P. II 189. ♦ (La pl.) Erupție de la marginea discului solar avînd aspectul unor flăcări imense, care se înalță pînă la mai multe sute de mii de kilometri deasupra suprafeței soarelui.

PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].

PROTUBERÁNȚĂ s. f. 1. ieșitură în afară a unui obiect, organ etc.; umflătură. ♦ (anat.) ~ inelară = segment al encefalului, între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. 2. (pl.) proeminențe roșii, ca niște limbi de foc, din cromosferă, formate din mase uriașe de gaze incandescente. (< fr. protubérance, lat. protuberantia)

PROTUBERÁNȚĂ ~e f. 1) Parte proeminentă; ridicătură; proeminență; convexitate. 2) astr. Nor de gaz incandescent care se formează pe marginea discului solar. /<fr. protubérance

protuberanță f. parte răsărită: protuberanțele craniului.

*protuberánță f., pl. e (d. protuberant, fr. protubérance). Bulbucătură, proeminență rătundă: Gall pretindea că se pot recunoaște aptitudinile după protuberanțele creĭeruluĭ. Fig. Munțiĭ îs protuberanțe ale pămîntuluĭ.

protuberență sf vz protuberanță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe

protuberánță s. f., g.-d. art. protuberánței; pl. protuberánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTUBERÁNȚĂ s. 1. proeminență, (pop.) bulbucătură. (~ anatomică.) 2. v. ieșitură.

PROTUBERANȚĂ s. 1. proeminență, (pop.) bulbucătură. (~ anatomică.) 2. ieșind, ieșitură, proeminență, ridicătură, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoțătură. (~ a unui obiect.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROTUBERÁNȚĂ (< fr., engl.; {s} pro-2 + lat. tuber „tumoare”) s. f. 1. Formație anatomică constând dintr-o ridicătură pe suprafața unui organ (ex. p. occipitală); p. ext. umflătură, ridicătură. 2. (ASTR.) Nor de gaze incandescente, cu temperaturi de până la 50.000 K, care se formează din materia cromosferică și care se observă la marginea discului solar. Sunt p. calme cu o durată de câteva săptămâni și p. active care durează câteva ore.

Intrare: protuberanță
protuberanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protuberanță
  • protuberanța
plural
  • protuberanțe
  • protuberanțele
genitiv-dativ singular
  • protuberanțe
  • protuberanței
plural
  • protuberanțe
  • protuberanțelor
vocativ singular
plural
protuberență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.