11 definiții pentru protoprezbiter protoprezviter protopresbiter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTOPREZBITÉR, protoprezbiteri, s. m. (Înv.) Protopop. – Din ngr. protopresvíteros.

protoprezbiter sm [At: (a. 1754) IORGA, S. D. XII, 68 / S și: ~esb~ / V: (înv) ~zvi~ / Pl: ~i / E: ngr πρωτοπρεσβύτερος] (Înv) 1-2 Protopop (1-2).

PROTOPREZBÍTER, protoprezbiteri, s. m. Protopop. – Din ngr. protopresvíteros.

protoprezviter sm vz protoprezbiter

PROTOPRESBÍTER, protopresbiteri, s. m. Protoiereu.

protoprezvíter m. (ngr. protopresvýteros. V. preut). Vechĭ. Rar. Protoĭereŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protoprezbíter (înv.) (-to-prez-) s. m., pl. protoprezbíteri

protoprezbíter s. m. (sil. -prez-), pl. protoprezbíteri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTOPRESBÍTER s. v. protoiereu, protopop.

protopresbiter s. v. PROTOIEREU. PROTOPOP.

Intrare: protoprezbiter
  • silabație: pro-to-prez-bi-ter info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protoprezbiter
  • protoprezbiterul
  • protoprezbiteru‑
plural
  • protoprezbiteri
  • protoprezbiterii
genitiv-dativ singular
  • protoprezbiter
  • protoprezbiterului
plural
  • protoprezbiteri
  • protoprezbiterilor
vocativ singular
  • protoprezbiterule
  • protoprezbitere
plural
  • protoprezbiterilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protoprezviter
  • protoprezviterul
plural
  • protoprezviteri
  • protoprezviterii
genitiv-dativ singular
  • protoprezviter
  • protoprezviterului
plural
  • protoprezviteri
  • protoprezviterilor
vocativ singular
  • protoprezviterule
  • protoprezvitere
plural
  • protoprezviterilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protopresbiter
  • protopresbiterul
  • protopresbiteru‑
plural
  • protopresbiteri
  • protopresbiterii
genitiv-dativ singular
  • protopresbiter
  • protopresbiterului
plural
  • protopresbiteri
  • protopresbiterilor
vocativ singular
  • protopresbiterule
  • protopresbitere
plural
  • protopresbiterilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

protoprezbiter protoprezviter protopresbiter

etimologie: