opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

PROTONIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.

PROTONIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.

PROTONIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.

PROTONIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.

protonic1, ~ă a [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: fr protonique] (Fiz) 1 Referitor la protoni1. 2 Care conține protoni1.

protonic2, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr protonique] (D. sunete și silabe) Care se află înaintea silabei accentuate Si: (rar) proton2.

PROTONIC1, -Ă, protonici, -e, adj. (Despre sunete și despre silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. În cuvîntul «alerg», «a» este protonic.

PROTONIC2, -Ă, protonici, -e, adj. Care se referă la proton. Microscop protonic.

PROTONIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].

PROTONIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)

PROTONIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)

PROTONIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de protoni; propriu protonilor. 2) Care constă din protoni. /<fr. protonique

PROTONIC2 ~că (~ci, ~ce) lingv. (despre sunete, silabe) Care precedă o silabă accentuată. /<fr. protonique

*protónic, -ă adj. (compus din vgr. pró, în ainte, și tónos, ton. V. tonic). Gram. Care e pus în aintea accentuluĭ: vocala protonică.

Ortografice DOOM

protonic adj. m., pl. protonici; f. protonică, pl. protonice

protonic adj. m., pl. protonici; f. protonică, pl. protonice

protonic (fiz., lingv.) adj. m., pl. protonici; f. sg. protonică, pl. protonice

Jargon

PROTONIC, -Ă (cf. fr. protonique): în sintagmele silabă protonică, sunet protonic și vocală protonică (v.).

Sinonime

PROTONIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.)

PROTONIC adj. (FON.) (rar) proton. (Sunet ~.)

Intrare: protonic (fiz.)
protonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protonic
  • protonicul
  • protonicu‑
  • protonică
  • protonica
plural
  • protonici
  • protonicii
  • protonice
  • protonicele
genitiv-dativ singular
  • protonic
  • protonicului
  • protonice
  • protonicei
plural
  • protonici
  • protonicilor
  • protonice
  • protonicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: protonic (fon.)
protonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protonic
  • protonicul
  • protonicu‑
  • protonică
  • protonica
plural
  • protonici
  • protonicii
  • protonice
  • protonicele
genitiv-dativ singular
  • protonic
  • protonicului
  • protonice
  • protonicei
plural
  • protonici
  • protonicilor
  • protonice
  • protonicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

protonic, protonicăadjectiv

  • 1. Care ține de protoni, privitor la protoni; care constă din protoni. DEX '09 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Microscop protonic. DLRLC
etimologie:

protonic, protonicăadjectiv

  • 1. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: proton
    • format_quote În cuvîntul «alerg», «a» este protonic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.