6 definiții pentru protomă
Explicative DEX
PROTOMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
protomă sf [At: ARHIVA, II, 397 / Pl: ~me / E: fr protomé] (În arheologie) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTOMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROTOMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formînd un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTOMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
protomă s. f., pl. protome
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
protomă, protomesubstantiv feminin
- 1. Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:
- protomé DEX '09 DEX '98 DN
- protoma DEX '09 DEX '98 MDN '00