6 definiții pentru protomă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.

proto sf [At: ARHIVA, II, 397 / Pl: ~me / E: fr protomé] (În arheologie) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică.

PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.

PROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé].

PROTÓMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: protomă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proto
  • protoma
plural
  • protome
  • protomele
genitiv-dativ singular
  • protome
  • protomei
plural
  • protome
  • protomelor
vocativ singular
plural

protomă

  • 1. arheologie Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00

etimologie: