6 definiții pentru protomă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
protomă sf [At: ARHIVA, II, 397 / Pl: ~me / E: fr protomé] (În arheologie) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROTÓMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
protómă s. f., pl. protóme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
protomă, protomesubstantiv feminin
- 1. Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în Antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:
- protomé DEX '09 DEX '98 DN
- protoma DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.