6 definiții pentru protocordat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului; (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordé.

protocordat sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr protochordé] 1 (Lpl) Încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului (Protocordata). 2 (Șls) Animal din încrengătura protocortate (1).

PROTOCORDÁT, protocordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale marine care prezintă notocord și fante branhiale persistente în timpul întregii vieți a individului (Protocordata); (și la sg.) animal din această încrengătură. – Din fr. protochordés.

PROTOCORDÁTE s.n.pl. Încrengătură de animale asemănătoare vertebratelor inferioare, ca amfioxusul etc.; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. protocordat. / cf. fr. protocordés].

PROTOCORDÁTE s. n. pl. încrengătură de animale asemănătoare vertebratelor inferioare: amfioxul etc. (< fr. protocordés)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protocordát s. n., pl. protocordáte

Intrare: protocordat
protocordat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protocordat
  • protocordatul
  • protocordatu‑
plural
  • protocordate
  • protocordatele
genitiv-dativ singular
  • protocordat
  • protocordatului
plural
  • protocordate
  • protocordatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)