12 definiții pentru protectorat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.

PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.

protectorat sn [At: SĂULESCU, HR. II, 332/14 / Pl: ~e / E: fr protectorat] 1 Formă de dependență politică a unui stat față de altul în baza unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă. 2 Conducere exercitată de statul protector. 3 Stat sau teritoriu în care se exercită protectoratul (1).

PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat care trece (în virtutea unei convenții) sub conducerea supremă a unui stat puternic (feudal sau imperialist), păstrîndu-și însă organizarea internă proprie; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară administrată de către un mare stat feudal sau imperialist, în baza unui mandat primit de la o organizație politică internațională.

PROTECTORÁT s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].

PROTECTORÁT s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat)

PROTECTORÁT ~e n. 1) Formă de dependență colonială care permite statului protector să dirijeze politica externă și, în mare măsură, pe cea internă a statului protejat. 2) Stat sau teritoriu aflat în dependența unui stat protector. /<fr. protectorat

protectorat n. 1. demnitate de protector: protectoratul lui Cromwel; 2. drept de protecțiune, sprijin ce un stat mare dă altuia mai mic în virtutea unei convențiuni: protectoratul Rusiei asupra Principatelor (1822-1848).

*protectorát n., pl. e (d. protector; fr. protectorat). Demnitatea de protector, vorbind de titlu purtat de Cromwell și fiu luĭ (1653-1658). Situațiunea unuĭ stat pus supt autoritatea altuĭ stat, maĭ ales în privința afacerilor externe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protectorát s. n., pl. protectoráte

protectorát s. n., pl. protectoráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTECTORÁT s. (POL.) (înv.) protecție. (Teritoriu sub ~ britanic.)

PROTECTORAT s. (POLITICĂ) (înv.) protecție.

Intrare: protectorat
protectorat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protectorat
  • protectoratul
  • protectoratu‑
plural
  • protectorate
  • protectoratele
genitiv-dativ singular
  • protectorat
  • protectoratului
plural
  • protectorate
  • protectoratelor
vocativ singular
plural
protectorat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protectorat
  • protectoratul
  • protectoratu‑
plural
  • protectoraturi
  • protectoraturile
genitiv-dativ singular
  • protectorat
  • protectoratului
plural
  • protectoraturi
  • protectoraturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)