13 definiții pentru protagonist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste.

PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste.

PROTAGONÍST, protagoniști, s. m. 1. Actor care joacă rolul principal într-o piesă de teatru; p. ext. erou, personaj principal. Protagoniștii comediei. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei acțiuni, al unei teorii; promotor, inițiator, cap, fruntaș.

PROTAGONÍST, -Ă s.m. și f. 1. Personajul principal al unei piese de teatru; actorul care joacă acest rol. 2. Figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor. [< fr. protagoniste, gr. protagonistes].

PROTAGONÍST, -Ă s. m. f. 1. actor care interpretează rolul principal într-un spectacol, într-un film etc.; erou, personaj principal. 2. figură proeminentă, reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor. (< fr. protagoniste)

PROTAGONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Interpret al rolului principal într-un spectacol de teatru sau într-un film. 2) Personaj principal. 3) Animator al unei mișcări sau acțiuni. /<fr. protagoniste

protagonist m. personaj principal al unei piese de teatru la cei vechi.

*protagoníst, -ă s. (vsl. protagonistés, d. prôtos, primu, și agonistés, luptător, agonia, luptă. V. agonie). Primu actor într’o pĭesă teatrală. Fig. Promotor, pionier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protagoníst s. m., pl. protagoníști

protagoníst s. m., pl. protagoníști

protagonístă s. f., g.-d. art. protagonístei; pl. protagoníste

protagonístă s. f., pl. protagoníste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTAGONÍST s. 1. v. inițiator. 2. v. corifeu.

PROTAGONIST s. 1. inițiator, promotor, (rar) începător. (~ al unei mișcări, al unui curent.) 2. cap, corifeu, fruntaș. (~ al Școlii ardelene.)

Intrare: protagonist
protagonist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protagonist
  • protagonistul
  • protagonistu‑
plural
  • protagoniști
  • protagoniștii
genitiv-dativ singular
  • protagonist
  • protagonistului
plural
  • protagoniști
  • protagoniștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)