3 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

PROSTIC, -Ă, prostici, -ce, adj. (Pop.) Prostuț. – Prost + suf. -ic.

prostic2, ~ă a [At: REBREANU, NUV. 192 / Pl: ~ici, ~ice / E: prost + -ic] 1-6 (Rar; șhp) Prosticel (1-6).

prostic1 sn vz prostichi1

prostichi1 sn [At: (a. 1810) GÁLDI, M. PHAN. 241 / V: (înv) ~ichion, ~tic / Pl: ~uri / E: ngr προσθήκη] (Înv) Adaos la o dare.

prostichi2 vtrp [At: (a. 1813) GÁLDI, M. PHAN. 241 / Pzi: ? / E: prostichi1] 1-2 (Îvr; c. i. venituri) A spori.

prostichion sn vz prostichi1

PROSTIC, -Ă, prostici, -ce, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -ic.

prostíchĭ n., pl. urĭ (ngr. prosthiki, vgr. -théke. V. teacă). Sec. 19. Adaus, spor.

Ortografice DOOM

prostic (pop.) adj. m., pl. prostici; f. prosti, pl. prostice

!prostic (pop.) adj. m., pl. prostici; f. prostică, pl. prostice

prosti adj. f.

Sinonime

PROSTIC adj., s. v. prosticel, prostișor, prostuleț, prostuț.

prostic adj., s. v. PROSTICEL. PROSTIȘOR. PROSTULEȚ. PROSTUȚ.

Regionalisme / arhaisme

prosti adj. f. (reg.) prostuță.

prostichi, prostichiuri, s.n. (înv.) adaos, spor la o dare (taxă).

Intrare: prostic
prostic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostic
  • prosticul
  • prosticu‑
  • prosti
  • prostica
plural
  • prostici
  • prosticii
  • prostice
  • prosticele
genitiv-dativ singular
  • prostic
  • prosticului
  • prostice
  • prosticei
plural
  • prostici
  • prosticilor
  • prostice
  • prosticelor
vocativ singular
plural
Intrare: prostică
prostică substantiv feminin
substantiv feminin (F99)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prosti
  • prostica
plural
genitiv-dativ singular
  • prosticăi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: prostichi
prostichi substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostichi
  • prostichiul
  • prostichiu‑
plural
  • prostichiuri
  • prostichiurile
genitiv-dativ singular
  • prostichi
  • prostichiului
plural
  • prostichiuri
  • prostichiurilor
vocativ singular
plural
prostichion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prostic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostic
  • prosticul
  • prosticu‑
  • prosti
  • prostica
plural
  • prostici
  • prosticii
  • prostice
  • prosticele
genitiv-dativ singular
  • prostic
  • prosticului
  • prostice
  • prosticei
plural
  • prostici
  • prosticilor
  • prostice
  • prosticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostic, prostiadjectiv

etimologie:
  • Prost + -ic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.