*prostéză f., pl. e (vgr. prósthesis, adaus, suplement, ajutor. V. teză). Gram. Punerea unuĭ sunet în aintea unuĭ cuvînt, ca alămîĭe, scobor îld. lămîĭe, cobor. Chir. Înlocuirea unuĭ organ scos, ca: un dinte fals, un picĭor de lemn ș. a. Organ fals pus în locu celuĭ natural. – Ob., dar fals proteză.