PROSTATĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjoară porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate.

prostată [At: ANTROP. 241/20 / V: (îvr) ~te, ~stra~ / Pl: ~te / E: lat prostata, fr prostate] 1 sf (Atm) Organ musculos și glandular situat la nivelul porțiunii inițiale a uretrei și care aparține aparatului genital masculin Si: (îvp) gâlca sămânții. 2 a (Îvr; îs) Ghindă ~ Prostată (1). 3 sf (Med; imp) Prostatită (2).

PROSTATĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjură porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin. 2. (Impr.) Prostatită. – Din fr. prostate.

PROSTATĂ, prostate, s. f. Glandă care se găsește la intersecția aparatului genital cu cel urinar, la bărbați.

PROSTATĂ s.f. Glandă situată la intersecția aparatului genital cu cel urinar la bărbați. [< fr. prostate, cf. gr. prostates – așezat înainte].

PROSTATĂ s. f. glandă la intersecția aparatului genital masculin cu cel urinar. (< fr. prostate)

PROSTATĂ ~e f. Glandă a organelor genitale masculine, situată înaintea vezicii urinare. /<fr. prostate

prostate sf vz prostată

prostrată sf vz prostată

prostată s. f., g.-d. art. prostatei; pl. prostate

prostată s. f., g.-d. art. prostatei; pl. prostate

prostată s. f., pl. prostate

PROSTATĂ s. (ANAT.) glandă prostatică, (înv.) gâlca sămânții.

PROSTATĂ s. (ANAT.) glandă prostatică, (înv.) gîlca sămînții.

PROSTÁTĂ (< fr., lat. {i}; {s} gr. prostates „așezat înainte”) s. f. Organ musculo-glandular, de forma unei castane, care înconjură porțiunea inițială a uretrei la bărbat. P. este formată din doi lobi laterali și un lob median și secretă un lichid cu aspect lăptos, sperma, care se varsă în porțiunea prostatică a uretrei, de obicei în timpul actului sexual.