4 definiții pentru prospicient
Explicative DEX
prospicient, ~ă a [At: DN3 / P: ~ci-ent / Pl: ~nți, ~e / E: cf it prospiciente, lat prospiciens] (Liv) 1 Care dă către un anumit loc. 2 Care privește către un anumit loc. 3 Orientat într-un anumit fel, către ceva.
PROSPICIENT, -Ă adj. (Liv.) Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. [Pron. -ci-ent. / cf. it. prospiciente, lat. prospiciens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSPICIENT, -Ă adj. care dă, privește către un anumit loc; orientat, într-un anumit fel, către ceva. (< it. prospiciente, lat. prospiciens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
prospicient adj. m., pl. prospicienți; f. sg. prospicientă, pl. prospiciente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: prospicient
prospicient adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
prospicient, prospicientăadjectiv
- 1. Care dă, privește, răspunde către un anumit loc; orientat într-un anumit fel, către ceva. DN
etimologie:
- prospiciente DN