PROSPECTIV, -Ă, prospectivi, -e, adj. Referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.

PROSPECTIVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – Din fr. prospective.

prospectiv, ~ă sn, a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr prospectif] 1-2 (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale.

prospectivă sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ve / E: fr prospective] Analiză asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra lumii moderne.

PROSPECTIV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s. f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.

PROSPECTIVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. V. viitorologie. – Din fr. prospective.

PROSPECTIV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr. prospectif].

PROSPECTIVĂ s.f. Știință avînd ca obiect cauzele tehnice, economice și sociale care accelerează dezvoltarea lumii moderne, precum și prevederea situațiilor care pot decurge din influențele lor conjugate. V. futurologie. [< fr. prospective].

PROSPECTIV, -Ă I. adj. referitor la prospectivă. II. s. f. 1. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc. 2. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului. (< fr. prospectif, /II/ prospective)

PROSPECTIV ~ă (~i, ~e) Care se referă la viitor, la evoluția societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Studiu ~. /<fr. prospectif, engl. prospective

PROSPECTIVĂ ~e f. Ansamblu de cercetări efectuate asupra evoluției viitoare a societății moderne, care permit să se facă anumite previziuni. /<fr. prospective

prospectiv adj. m., pl. prospectivi; f. prospectivă, pl. prospective

prospectivă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectivei; (proiecte) pl. prospective

*prospectiv adj. m., pl. prospectivi; f. prospectivă, pl. prospective

!prospectivă (cercetare a viitorului) s. f., g.-d. art. prospectivei; (proiecte) pl. prospective

prospectiv adj. m., pl. prospectivi; f. sg. prospectivă, pl. prospective

prospectivă s. f. (sil. mf. -spec-), g.-d. art. prospectivei; pl. prospective

PROSPECTIV, -Ă adj. (< fr. prospectif): în sintagma conjunctiv prospectiv (v.).

PROSPECTÍVĂ (< fr.) s. f. Cercetare sistematică a viitorului, care, pornind de la analiza influenței conjugate a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic, social etc. asupra evoluției accelerate a lumii moderne, urmărește crearea unei viziuni globale, de largă aproximație, asupra evoluției accelerate a lumii moderne. Inițiatorul acestei metode esre filozoful francez Gaston Berger. Sin. viitorologie, știința viitorului.

PROSPECTIVĂ s. v. știința viitorului.

Prospectiv ≠ retrospectiv