6 definiții pentru prorogativ

Explicative DEX

PROROGATIV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.

PROROGATIV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.

prorogativ, ~ă a [At: PROT. - POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr prorogatif] (Jur) Cu caracter de amânare, de prelungire.

PROROGATIV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif].

PROROGATIV, -Ă adj. care se poate proroga. (< fr. prorogatif)

PROROGATIV ~ă (~i, ~e) jur. Care are caracter de amânare. /<fr. prorogatif

Ortografice DOOM

prorogativ adj. m., pl. prorogativi; f. sg. prorogativă, pl. prorogative

Intrare: prorogativ
prorogativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prorogativ
  • prorogativul
  • prorogativu‑
  • prorogati
  • prorogativa
plural
  • prorogativi
  • prorogativii
  • prorogative
  • prorogativele
genitiv-dativ singular
  • prorogativ
  • prorogativului
  • prorogative
  • prorogativei
plural
  • prorogativi
  • prorogativilor
  • prorogative
  • prorogativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prorogativ, prorogatiadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.