20 de definiții pentru proră provă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.

PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.

PRÓRĂ, prore, s. f. Partea de dinainte a unei nave; (prin restricție) extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. Cîteodată, cînd liniștea nopții domnea peste toate, cînd și marea, obosită de luptă și frămîntare, adormea, auzeam din prora vaporului o melodie dulce. DUNĂREANU, CH. 58.

PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].

PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora)

PRÓRĂ ~e f. (în opoziție cu pupă) Partea de dinainte a unei nave. [G.-D. prorei; Var. próvă] /<it. prora

proră f. partea dinainte a corăbiei.

*próră f., pl. e (lat. prora, d. vgr. próra, d. pró, în ainte, și oráo, văd). Provă, bot de corabie. V. pupă.

PRÓVĂ s. f. v. proră.

PRÓVĂ, prove, s. f. Proră. Lotca se oprea o clipă, cu prova și cu pupa în aer. DUMITRIU, P. F. 20. Pe brînci, la prova bărcii, Enachi sfredelea cu ochii lui ageri de copil perdeaua de întunerec. BART, E. 329.

PRÓVĂ s. f. elem. proră.

próvă f., pl. e (ngr. próva, d. it. prua, lat. prora: fr. proue. V. proră). Mar. Proră, bot de corabie (ChN. I. 159).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

próva (direcție) s. f. invar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÓRĂ s. (MAR.) bot, (înv. și reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)

PRO s. (MAR.) bot, (înv. și reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.

Intrare: proră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pro
  • prora
plural
  • prore
  • prorele
genitiv-dativ singular
  • prore
  • prorei
plural
  • prore
  • prorelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pro
  • prova
plural
  • prove
  • provele
genitiv-dativ singular
  • prove
  • provei
plural
  • prove
  • provelor
vocativ singular
plural