19 definiții pentru propti propi protpi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.

PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.

propti [At: PSALT. 69/31 / V: (pop) ~pi, (îvr) protpi / Pzi: ~tesc / E: slv подъпрѣти] 1 vt (C. i. garduri, ziduri, construcții etc.) A pune un element de susținere. 2 vt (Înv; fig) A argumenta. 3-4 vtr A (se) rezema de ceva. 5-6 vtr A (se) apăsa cu putere, pentrua împiedica intrarea sau ieșirea cuiva. 7 vt (Pgn; rar) A imobiliza. 8-9 vtr A (se) sprijini cu toată forța de ceva în vederea unui efort. 10-11 vrt A (se) înțepeni într-un loc, sprijinindu-se. 12 vr A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 13 vr (Îvr; fig) A se folosi de o proptea (1). 14 vr (Îvr; fig) A recurge la sprijinul cuiva pentru a obține ceva. 15 vr (Reg; fig) A se reface după o boală.

PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A sprijini un gard, un zid etc. cu o proptea (sau cu mai multe) ca să nu cadă. Aceste case... erau proptite cu trunchiuri lungi de fag cojit, ca să nu se dărîme. CAMIL PETRESCU, O. I 336. Fînul cosit de curînd, adunat în cîteva clăițe proptite cu pari, umplea văzduhul cu un miros îmbătător. REBREANU, I. 19. Precum văd, aici șade cineva și i se huruie casa... Mă duc s-o proptesc cu un lemn. RETEGANUL, P. IV 54. ♦ A sprijini, a rezema. Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gînduri iar. COȘBUC, P. I 117. ♦ A așeza un obiect drept stavilă, pentru a împiedica mișcare. Fata îi propti mîna în piept. DUMITRIU, P. F. 36. 2. Tranz. A rezema un obiect de ceva (ca să nu cadă). Rămase cu ochii la furca proptită de zid, aproape de dînsul. V. ROM. decembrie 1951, 218. ◊ Refl. Gemînd mă proptesc de primul copac. BENIUC, V. 97. Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. 3. Refl. A se sprijini de un punct de reazem în vederea unui efort. Caii se proptiră cu piepturile în hamuri și omul se lăsă iar din umeri, cu brațele încordate, țepene, în coarnele plugului. DUMITRIU, N. 146. Se propti în picioare și zvîrli cu o bucată de piatră, izbindu-l pe Goldenberg drept în față. SAHIA, N. 108. Piatra pe piept că punea, În picioare se proptea, Și, dacă se opintea. Trei stînjini în sus o da. TEODORESCU, P. P. 568. ◊ Fig. Era o noapte fără lună. În fundul răsăritului se proptiseră nori negri, ca munți încremeniți. SADOVEANU, M. C. 93. ◊ Tranz. Tîrînd Pe tată-său, care-l strîngea De mijloc și-n zădar proptea Picioarele-n nisip, cătînd Să-l ție-n loc, acum urlînd Spre rîpi el se ducea. COȘBUC, P.271.

A SE PROPTÍ mă ~ésc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziția de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕti

A PROPTÍ ~ésc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A așeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕti

proptì v. 1. a pune proptea; 2. a se sprijini de. [Slav. PODŬPRIETI, a sprijini; v. poprì].

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 propteáscă

proptí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 sg. și pl. propteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROPTÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susține.

PROPTÍ vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)

propti vb. v. AJUTA. AJUTORA. OCROTI. PROTEJA. SPRIJINI. SUSȚINE.

PROPTI vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (~ scara să suim.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

proptí (proptésc, proptít), vb.1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i-o propti (cuiva) expr. (d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva).

Intrare: propti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • propti
  • proptire
  • proptit
  • proptitu‑
  • proptind
  • proptindu‑
singular plural
  • proptește
  • proptiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proptesc
(să)
  • proptesc
  • propteam
  • proptii
  • proptisem
a II-a (tu)
  • proptești
(să)
  • proptești
  • propteai
  • proptiși
  • proptiseși
a III-a (el, ea)
  • proptește
(să)
  • proptească
  • proptea
  • propti
  • proptise
plural I (noi)
  • proptim
(să)
  • proptim
  • propteam
  • proptirăm
  • proptiserăm
  • proptisem
a II-a (voi)
  • proptiți
(să)
  • proptiți
  • propteați
  • proptirăți
  • proptiserăți
  • proptiseți
a III-a (ei, ele)
  • proptesc
(să)
  • proptească
  • propteau
  • propti
  • proptiseră
propi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
protpi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)