propensiúne f. (lat. propénsio, -ónis. V. pensiune, suspensiune). Fiz. Șt. nat. Tendență naturală a corpurilor spre alt corp orĭ spre un punct oare-care: propensiunea feruluĭ spre magnet, a plantelor, spre lumină. Fig. Aplicațiune, dispozițiune, pornire: acest copil are propensiune spre mincĭună, spre milă. – Și -énsie.