PROPAGANDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

propagandă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 141 / Pl: ~de (înv) ~dii / E: fr propagande] 1 Acțiune organizată de răspândire în mase a unor idei care prezintă și susțin un partid politic, o teorie, o concepție etc., cu scopul de a le face cunoscute și acceptate, de a câștiga adepți etc. Si: (îvr) propaganție. 2 (Rar) Acțiune de lămurire, de convingere.

PROPAGANDĂ, propagande, s. f. Acțiune de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc., cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

PROPAGANDĂ, propagande, s. f. Răspîndire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic, cu scopul de a convinge și a cîștiga adepți. Bălcescu le spuse că ar fi bine să se pregătească și o bună propagandă printre clăcași. CAMIL PETRESCU, I 331. Aceste nemulțumiri purcedeau, parte din propagandele partidelor, parte din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426.

PROPAGANDĂ s.f. Răspîndire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic cu scopul de a convinge și de a cîștiga adepți. [Cf. fr. propagande, rus. propaganda, lat. propaganda].

PROPAGANDĂ s. f. activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic. (< fr. propagande)

PROPAGANDĂ ~e f. Răspândire în mase a unor idei, concepții sau cunoștințe (cu un anumit scop politic). [G.-D. propagandei] /<fr. propagande

propagandă f. 1. tot ce se face spre a răspândi o opiniune, o doctrină oarecare; 2. Colegiu de propaganda fide, congregațiune fundată la Roma în 1662 de Gregoriu XV pentru răspândirea credinței catolice.

*propagándă f., pl. e (d. lat. de propaganda fide, „pentru propagarea credințeĭ”, titlu dat uneĭ congregațiunĭ stabilite la Roma [1597 și 1622] p. propagarea credințeĭ catolice). Activitate dezvoltată p. a răspîndi o ideiĭe: a face propagandă catolică, a face propagandă pentru un candidat (saŭ contra luĭ) la alegerĭ. V. proselitizm.

propagandă s. f., g.-d. art. propagandei; pl. propagande

propagandă s. f., g.-d. art. propagandei; pl. propagande

propagandă s. f., g.-d. art. propagandei; pl. propagande

PROPAGANDĂ AVIATICĂ ansamblu de acțiuni menite să crească popularitatea activității aeronautice în rândul maselor.

PROPAGANDA FIDE, Congregația sacră ~, organ central al Curiei romane instituit (1599) de papa Clement VIII și reconfirmat în 1622 de Grigore XV cu scopul centralizării organizării activității misionare.