2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc., cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Răspîndire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic, cu scopul de a convinge și a cîștiga adepți. Bălcescu le spuse că ar fi bine să se pregătească și o bună propagandă printre clăcași. CAMIL PETRESCU, I 331. Aceste nemulțumiri purcedeau, parte din propagandele partidelor, parte din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426.

PROPAGÁNDĂ s.f. Răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. [Cf. fr. propagande, rus. propaganda, lat. propaganda].

PROPAGÁNDĂ s. f. activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic. (< fr. propagande)

PROPAGÁNDĂ ~e f. Răspândire în mase a unor idei, concepții sau cunoștințe (cu un anumit scop politic). [G.-D. propagandei] /<fr. propagande

propagandă f. 1. tot ce se face spre a răspândi o opiniune, o doctrină oarecare; 2. Colegiu de propaganda fide, congregațiune fundată la Roma în 1662 de Gregoriu XV pentru răspândirea credinței catolice.

*propagándă f., pl. e (d. lat. de propaganda fide, „pentru propagarea credințeĭ”, titlu dat uneĭ congregațiunĭ stabilite la Roma [1597 și 1622] p. propagarea credințeĭ catolice). Activitate dezvoltată p. a răspîndi o ideiĭe: a face propagandă catolică, a face propagandă pentru un candidat (saŭ contra luĭ) la alegerĭ. V. proselitizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde

propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROPAGANDĂ AVIATICĂ ansamblu de acțiuni menite să crească popularitatea activității aeronautice în rândul maselor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROPAGANDA FIDE, Congregația sacră ~, organ central al Curiei romane instituit (1599) de papa Clement VIII și reconfirmat în 1622 de Grigore XV cu scopul centralizării organizării activității misionare.

Intrare: propaganda
propaganda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: propagandă
propagandă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propagandă
  • propaganda
plural
  • propagande
  • propagandele
genitiv-dativ singular
  • propagande
  • propagandei
plural
  • propagande
  • propagandelor
vocativ singular
plural