12 definiții pentru propagandă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

propagandă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 141 / Pl: ~de (înv) ~dii / E: fr propagande] 1 Acțiune organizată de răspândire în mase a unor idei care prezintă și susțin un partid politic, o teorie, o concepție etc., cu scopul de a le face cunoscute și acceptate, de a câștiga adepți etc. Si: (îvr) propaganție. 2 (Rar) Acțiune de lămurire, de convingere.

PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc., cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. – Din fr. propagande.

PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Răspîndire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic, cu scopul de a convinge și a cîștiga adepți. Bălcescu le spuse că ar fi bine să se pregătească și o bună propagandă printre clăcași. CAMIL PETRESCU, I 331. Aceste nemulțumiri purcedeau, parte din propagandele partidelor, parte din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426.

PROPAGÁNDĂ s.f. Răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. [Cf. fr. propagande, rus. propaganda, lat. propaganda].

PROPAGÁNDĂ s. f. activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic. (< fr. propagande)

PROPAGÁNDĂ ~e f. Răspândire în mase a unor idei, concepții sau cunoștințe (cu un anumit scop politic). [G.-D. propagandei] /<fr. propagande

propagandă f. 1. tot ce se face spre a răspândi o opiniune, o doctrină oarecare; 2. Colegiu de propaganda fide, congregațiune fundată la Roma în 1662 de Gregoriu XV pentru răspândirea credinței catolice.

*propagándă f., pl. e (d. lat. de propaganda fide, „pentru propagarea credințeĭ”, titlu dat uneĭ congregațiunĭ stabilite la Roma [1597 și 1622] p. propagarea credințeĭ catolice). Activitate dezvoltată p. a răspîndi o ideiĭe: a face propagandă catolică, a face propagandă pentru un candidat (saŭ contra luĭ) la alegerĭ. V. proselitizm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

propagandă s. f., g.-d. art. propagandei; pl. propagande

propagándă s. f., g.-d. art. propagándei; pl. propagánde

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROPAGANDĂ AVIATICĂ ansamblu de acțiuni menite să crească popularitatea activității aeronautice în rândul maselor.

Intrare: propagandă
propagandă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propagandă
  • propaganda
plural
  • propagande
  • propagandele
genitiv-dativ singular
  • propagande
  • propagandei
plural
  • propagande
  • propagandelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

propagandă, propagandesubstantiv feminin

  • 1. Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Bălcescu le spuse că ar fi bine să se pregătească și o bună propagandă printre clăcași. CAMIL PETRESCU, I 331. DLRLC
    • format_quote Aceste nemulțumiri purcedeau, parte din propagandele partidelor, parte din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.