pronominație (lat. pronominatio „înlocuire de nume”), figură care constă în substituirea unui nume propriu (de persoană, mai ales) cu alt nume, tot propriu sau chiar comun, dar cu valoare de nume propriu, însoțit însă de o determinare care să exprime un atribut sau o acțiune menită să-l evoce mai sugestiv și mai plastic (ca o definiție poetică): „Bardul de la Mircești” (Alecsandri), „Poetul țărănimii” (G. Coșbuc), „Luceafărul poeziei românești” (Eminescu) (I). Sin. antonomază, circumlocuțiune, perifrază.