opțiuni
  • info
13 definiții pentru pronominal

Explicative DEX

PRONOMINAL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal.

PRONOMINAL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal.

pronominal, ~ă a [At: I. GOLESCU / V: (înv) proniminal[1] / Pl: ~i, ~e / E: fr pronominal, lat pronominalis] 1 Care ține de pronume. 2 Referitor la pronume. 3 Cu valoare de pronume. 4 Exprimat prin pronume. 5 (D. propoziții sau părți de vorbire) Care este introdus ori însoțit de un pronume sau care este construit cu un pronume.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pronuminal — LauraGellner

PRONOMINAL, -Ă, pronominali, -e, adj. De pronume, al pronumelui, care are caracter de pronume. Adjectiv pronominal. ▭ Flexiunea nominală și cea pronominală alcătuiesc împreună ceea ce obișnuit se numește declinare. IORDAN, L. R. 255. ◊ (Rar) Verb pronominal = verb reflexiv.

PRONOMINAL, -Ă adj. Referitor la pronume, cu valoare de pronume. [Cf. fr. pronominal, lat. pronominalis].

PRONOMINAL, -Ă adj. (despre propoziții sau părți de vorbire) introdus, însoțit de un nume, construit cu un pronume; cu valoare de pronume. (< fr. pronominal, lat. pronominalis)

PRONOMINAL ~ă (~i, ~e) Care ține de pronume; cu valoare de pronume. /<fr. pronominal

pronominal a. ce ține de pronume.

*pronominál, -ă adj. (lat. pronominalis. V. nominal). Gram. Al pronumeluĭ, de pronume: formă pronominală. Verb pronominal, verb reflexiv (în gramaticile franceze), ca: se repentir, a se căi. Adv. În formă pronominală.

pronuminal[1], ~ă a vz pronominal

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: proniminal — LauraGellner

Ortografice DOOM

pronominal adj. m., pl. pronominali; f. pronominală, pl. pronominale

pronominal adj. m., pl. pronominali; f. pronominală, pl. pronominale

pronominal adj. → nominal

Jargon

PRONOMINAL, -Ă adj. (cf. fr. pronominal, lat. pronominalis): în sintagmele adjectiv pronominal, adverb pronominal, atribut pronominal, diateză pronominală, formă pronominală, flexiune pronominală, locuțiune pronominală și perifrază pronominală (v.).

Intrare: pronominal
pronominal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pronominal
  • pronominalul
  • pronominalu‑
  • pronominală
  • pronominala
plural
  • pronominali
  • pronominalii
  • pronominale
  • pronominalele
genitiv-dativ singular
  • pronominal
  • pronominalului
  • pronominale
  • pronominalei
plural
  • pronominali
  • pronominalilor
  • pronominale
  • pronominalelor
vocativ singular — —
plural — —
pronuminal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pronominal, pronominalăadjectiv

  • 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Adjectiv pronominal. DLRLC
    • format_quote Flexiunea nominală și cea pronominală alcătuiesc împreună ceea ce obișnuit se numește declinare. IORDAN, L. R. 255. DLRLC
  • 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume, construit cu un pronume. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. Verb pronominal = verb reflexiv. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.