promiscuitate sf [At: BARCIANU / P: ~cu-i~ / Pl: (rar) ~tăți / E: fr promiscuité] 1 Amestec eterogen, nepotrivit, nesănătos, imoral etc. de persoane. 2 Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață mizerabil, dubios, imoral. 3 Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane. 4 Locuință, loc, mediu în care se trăiește în promiscuitate (3). 5 (Pex) Mizerie sau imoralitate dintr-un astfel de loc. corectat(ă)

PROMISCUITATE s. f. Conviețuire laolaltă a mai multor persoane de sex diferit (în condiții de mizerie). Într-un fel avea mania excursiilor «în bandă», a căror promiscuitate mie îmi făcea silă. CAMIL PETRESCU, U. N. 100. – Pronunțat: -cu-i-.

PROMISCUITATE s.f. Amestec eterogen de persoane. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie a mai multor persoane de sex diferit; conviețuire în imoralitate. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. promiscuité].

PROMISCUITATE s. f. 1. amestec eterogen de persoane. 2. conviețuire în condiții de mizerie a mai multor persoane de sex diferit, conviețuire în imoralitate. (< fr. promiscuité)

PROMISCUITATE f. livr. Conviețuire în condiții mizerabile a mai multor persoane de sex diferit; trai în comun dezagreabil. [G.-D. promiscuității; Sil. -cu-i-] /<fr. promiscuité

promiscuitate f. amestec confuz și dezordonat.

*promiscuitáte f. (lat. promiscúitas, -átis, d. promiscuus, amestecat, halandala, d. miscére, a amesteca. V. mestec). Amestecătură de persoane care displace omuluĭ cĭoplit: promiscuitatea e tot-de-a-una supărătoare.

promiscuitate (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. promiscuității

promiscuitate (-cu-i-) s. f., g.-d. art. promiscuității

promiscuitate s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. promiscuității