9 definiții pentru promețiu Pm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMÉȚIU s. n. Element chimic din familia lantanoidelor, obținut pe cale artificială. – Din germ. Promethium.[1]

  1. Sursa nu consemnează ca intrare forma lantanoide, ci lantanidă, -e. gall

PROMÉȚIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din germ. Promethium.

PROMÉȚIU s. n. Element chimic din grupul pămînturilor rare.

PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium].

PROMÉȚIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. prométhium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proméțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. proméțiul; simb. Pm

proméțiu s. n. [-țiu pron. -țĭu], art. proméțiul; simb. Pm


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROMÉȚIU (< germ.; {s} n. pr. Prometeu) s. n. Element chimic (Pm; nr. at. 61, m. at. 145) din familia lantanidelor; obținut pe cale artificială la fisiunea izotopului U 235 în reactoarele nucleare. Este radioactiv; cel mai stabil izotop P145 are perioada de înjumătățire de c. 18 ani. Izotopul P147 este folosit la luminofori și la bateriile atomice miniaturale.

Pm, simbol chimic pentru promețiu.

Intrare: promețiu
  • pronunție: -țĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promețiu
  • promețiul
  • promețiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • promețiu
  • promețiului
plural
vocativ singular
plural
Pm simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Pm
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

promețiu Pm

  • 1. Element chimic metalic din familia lantanidelor, obținut pe cale artificială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Pm
    surse: DOOM 2

etimologie: