prolepsă (gr. prolepsis „anticipare”), figură retorică prin care se previne o obiecție și se combate dinainte (P): „«Dar îmi veți zice, D-lor: oare presa opoziției noastre nu comite și ea excese?» [O voce]: «Prea multe.» [T. Maiorescu]: «Oare nu comite și ea pe toată ziua asemenea excese? La aceasta, d-lor, răspund, că dacă le comite, e foarte de regretat; dar opoziția nu e la guvern, ea nu conduce destinele țării și nu are altă responsabilitate decât responsabilitatea față cu susținătorii și cu alegătorii ei. Însă cu totul altul e rolul unei piese care reprezintă ideile majorității, majorității conducătoare a țării și inspiratoare a ideilor guvernului care stă pe acea bancă. Aici rolul este cu totul altul și în contra acestei părți a direcției, contra acestei depășite responsabilități, m-am crezut dator să mă ridic. »” (T. Maiorescu) Sin. atribut predicativ-epitet.