PROHOR diacon, gr. ∏ρόχορος < προ și χόρος „cel ce conduce corul” (OS). 1. – eg. (16 B IV 208). 2. Prohar (17 B III 254) sau eroare de mss. 3. Prin afer. s-ar putea explica Horul, Horia etc. (v. Partea a II-a), dar Prohor nu este atît de venerat, nici numele frecvent spre a justifica acele scurtări.