profilare sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837 / Pl: ~lări / E: profila] 1 Ieșire în evidență a ceva din ansamblul căruia îi aparține ori din cel înconjurător Si: conturare, proiectare, reliefare. 2 Dobândire a unei anumite forme. 3 Stabilire în linii generale a obiectivului de bază al producției, al activității. 4 Organizare într- un mod corespunzător obiectivului de bază al producției, al activității. 5 (Pex) Specializare.