prodigalitate sf [At: CR (1848), 24²/64 / Pl: ~tăți / E: fr prodigalité] (Liv) 1 Risipă. 2 Generozitate excesivă Si: dărnicie. 3 (Pex) Folosire din plin, cu dărnicie. 4 (Lpl) Fapte de om risipitor.

PRODIGALITÁTE s.f. Risipă, cheltuială peste măsură. [Cf. fr. prodigalité, lat. prodigalitas].

PRODIGALITÁTE s. f. risipă, dărnicie, generozitate (excesivă); cheltuire exagerată a banilor. (< fr. prodigalité)

prodigalitate f. cheltueală excesivă, risipă mare.

*prodigalitáte f. (lat. prodigálitas, -átis). Cheltuĭală nebunească, risipă de avere. Pl. Fapte de om prodig: cu prodigalitățile luĭ, a ajuns azĭ de n’are ce mînca.

PRODIGALITĂTE, prodigalități, s. f. (Franțuzism) Faptul de a fi prodig; risipă. Cultivatorul poate să iasă la cîmp și să arunce cu dărnicie semințele sale. Prodigalitatea asigură profitul. I. IONESCU, D. 240.

prodigalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. prodigalitắții; pl. prodigalitắți

prodigalitáte s. f. g.-d. art. prodigalității; pl. prodigalități