5 definiții pentru procusta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

procusta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cf Procust] (Rar; fig) A lungi sau a scurta ceva, în funcție de împrejurări.

PROCUSTÁ vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tâlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].

PROCUSTÁ vb. tr. a lungi sau a scurta, după împrejurări. (< Procust, n. fr.)

procustá vb. I (livr.) A aranja, a scurta ◊ „Ne întrebăm de ce trebuie în mod necesar să procustăm cartea [...]” Săpt. 12 VIII 72 p. 2. ◊ „Acțiunea nu trebuie rotunjită și procustată spre a deveni roman cu tipare didactice.” Săpt. 15 III 74 p. 4 (din n.pr. Procust; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procustá vb., ind. prez. 1 sg. procustéz, 3 sg. și pl. procusteáză

Intrare: procusta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • procusta
  • procustare
  • procustat
  • procustatu‑
  • procustând
  • procustându‑
singular plural
  • procustea
  • procustați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • procustez
(să)
  • procustez
  • procustam
  • procustai
  • procustasem
a II-a (tu)
  • procustezi
(să)
  • procustezi
  • procustai
  • procustași
  • procustaseși
a III-a (el, ea)
  • procustea
(să)
  • procusteze
  • procusta
  • procustă
  • procustase
plural I (noi)
  • procustăm
(să)
  • procustăm
  • procustam
  • procustarăm
  • procustaserăm
  • procustasem
a II-a (voi)
  • procustați
(să)
  • procustați
  • procustați
  • procustarăți
  • procustaserăți
  • procustaseți
a III-a (ei, ele)
  • procustea
(să)
  • procusteze
  • procustau
  • procusta
  • procustaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)