5 definiții pentru procusta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
procusta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cf Procust] (Rar; fig) A lungi sau a scurta ceva, în funcție de împrejurări.
PROCUSTA vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tîlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCUSTA vb. tr. a lungi sau a scurta, după împrejurări. (< Procust, n. pr. fr.)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
procusta vb. I (livr.) A aranja, a scurta ◊ „Ne întrebăm de ce trebuie în mod necesar să procustăm cartea [...]” Săpt. 12 VIII 72 p. 2. ◊ „Acțiunea nu trebuie rotunjită și procustată spre a deveni roman cu tipare didactice.” Săpt. 15 III 74 p. 4 (din n.pr. Procust; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
procusta vb., ind. prez. 1 sg. procustez, 3 sg. și pl. procustează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
procusta, procustezverb
- 1. A lungi sau a scurta după împrejurări. DN
etimologie:
- Procust DN