5 definiții pentru procidență
Explicative DEX
PROCIDENȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
PROCIDENȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
procidență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr procidence] (Med) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCIDENȚĂ s.f. (Med.) Coborîre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCIDENȚĂ s. f. (med.) ieșire spre exterior a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. (< fr. procidence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
procidență s. f., g.-d. art. procidenței; pl. procidențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
procidență, procidențesubstantiv feminin
- 1. Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- procidence DEX '09 DEX '98 DN