5 definiții pentru procidență

Explicative DEX

PROCIDENȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.

PROCIDENȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.

procidență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr procidence] (Med) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ.

PROCIDENȚĂ s.f. (Med.) Coborîre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].

PROCIDENȚĂ s. f. (med.) ieșire spre exterior a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. (< fr. procidence)

Ortografice DOOM

procidență s. f., g.-d. art. procidenței; pl. procidențe

Intrare: procidență
procidență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procidență
  • procidența
plural
  • procidențe
  • procidențele
genitiv-dativ singular
  • procidențe
  • procidenței
plural
  • procidențe
  • procidențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

procidență, procidențesubstantiv feminin

  • 1. anatomie Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.