prochimen sn [At: (a. 1715) GÁLDI, M. PHAN. 236 / V: (înv) ~ohi~, (reg) porochi~^[1] / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: ngr προχείμεννον] 1 (Bis) Versete din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune ori de o cântare. 2 (Îrg) Chestiune care formează obiectul unei discuții. 3 (Îe) A veni (iar sau iarăși) la ~ A reveni la subiectul în chestiune, după o digresiune. 4 (Reg; îae) A se potrivi (1). 5 (Îe) A aduce (pe cineva) la ~ A aduce pe cineva pe calea cea bună.