procesoman, ~ă smf [At: SCÎNTEIA, 1961, nr. 5293 / Pl: ~i, ~e / E: proces + -oman] Persoană care are mania de a intenta procese (1) fără motive serioase Si: (reg) proceselnic, protestaș.

PROCESOMAN, -Ă s.m. și f. (Ironic) Cel care are mania de a intenta procese juridice. [< proces + -man].

PROCESOMAN, -Ă s. m. f. cel care suferă de procesomanie. (< proces + -man²)

procesoman s. m. (ironic) Persoană care intentează procese fără să aibă motive serioase, care are mania proceselor ◊ „N.C. e un procesoman și un zurbagiu fără pereche.” Sc. 20 IX 61 p. 2. ◊ „C.M. și-a câștigat un renume de procesoman. Pe «rolul» lui se află la ora actuală 10 procese.” R.l. 13 VII 93 p. 14; v. și Sc. 17 V 81 p. 2 (din proces + -man; Th. Hristea P.E. 57, FC I 140; DEX, DN3)

PROCESOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. depr. Persoană care are mania de a intenta procese juridice fără nici un temei. /proces + suf. ~oman

procesoman s. m., pl. procesomani

procesoman s. m., pl. procesomani

procesoman s. m., pl. procesomani

PROCESOMAN s. (reg.) proceselnic, proțestaș. (E un ~ incorigibil.)

PROCESOMAN s. (reg.) proceselnic, proțestaș. (E un ~ incorigibil.)