opțiuni
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

procatori vi [At: KLEIN, D. 407, 408 / V: ~cătărî[1] / Pzi: ~resc / E: procator] (Trs; înv) 1-2 A exercita funcția de procator (4-5). 3 A practica avocatura.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: procătări — LauraGellner

procătări[1] v vz procatori

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: procătărî — LauraGellner

Arhaisme și regionalisme

procatori, procatoresc, vb. IV (înv. și reg.) a exercita funcția de avocat, a practica avocatura.

Intrare: procatorire
procatorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procatorire
  • procatorirea
plural
  • procatoriri
  • procatoririle
genitiv-dativ singular
  • procatoriri
  • procatoririi
plural
  • procatoriri
  • procatoririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: procatori
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • procatori
  • procatorire
  • procatorit
  • procatoritu‑
  • procatorind
  • procatorindu‑
 singular plural
  • procatorește
  • procatoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • procatoresc
 (să)
  • procatoresc
  • procatoream
  • procatorii
  • procatorisem
a II-a (tu)
  • procatorești
 (să)
  • procatorești
  • procatoreai
  • procatoriși
  • procatoriseși
a III-a (el, ea)
  • procatorește
 (să)
  • procatorească
  • procatorea
  • procatori
  • procatorise
plural I (noi)
  • procatorim
 (să)
  • procatorim
  • procatoream
  • procatorirăm
  • procatoriserăm
  • procatorisem
a II-a (voi)
  • procatoriți
 (să)
  • procatoriți
  • procatoreați
  • procatorirăți
  • procatoriserăți
  • procatoriseți
a III-a (ei, ele)
  • procatoresc
 (să)
  • procatorească
  • procatoreau
  • procatoriră
  • procatoriseră
procătări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)