O definiție pentru procatorire
Arhaisme și regionalisme
procatori, procatoresc, vb. IV (înv. și reg.) a exercita funcția de avocat, a practica avocatura.
Intrare: procatorire
procatorire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||