procatalepsă (gr. prokatalepsis „preocupare”, „anticipare”), figură de stil care constă în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia (A): „Nu-l vezi tu pe Ghiță că e mereu pe gânduri?” (I. Slavici) (în loc de: „Nu vezi că Ghiță e mereu pe gânduri?”) „S-a aflat de el cum a dispărut?” (în loc de: „S-a aflat cum a dispărut el?”) • Meyers Handbuch menționează, în plus, că p. este o figură prin care se resping și se combat obiecțiile unui adversar posibil. Sin. prolepsă.