12 definiții pentru probar prubar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBÁR, probare, s. n. (Și în sintagma probar de litere) Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări. – Probă + suf. -ar.

probar [At: (a. 1811) BV III, 51 / V: (înv) prub~ sm / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: probă + -ar] (Tip) 1 sm (Înv) Zețar. 2 sn (Șîs ~ de litere) Album care cuprinde modelele de litere și de cifre de care dispune o tipografie. 3 Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie.

PROBÁR, probare, s. n. Album care cuprinde modelele de litere și de cifre care pot fi executate într-o tipografie. – Probă + suf. -ar.

PROBÁR, probare, s. n. Prospect cuprinzînd modelele de semne tipografice, de litere și de imprimate care pot fi executate într-o tipografie.

PROBÁR s.n. Album de modele de litere, ornamente, linii etc. folosite într-o tipografie. ♦ Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie. [< probă + -ar, după germ. Probenbuch].

PROBÁR s. m. album de modele de litere, ornamente, linii etc. într-o tipografie. (după germ. Probenbuch)

PROBÁR ~e n. poligr. Album cuprinzând probe (modele) ale garniturilor de caractere și alte semne tipografice. /probă + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROBÁR s. v. culegător, zețar.

Intrare: probar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probar
  • probarul
  • probaru‑
plural
  • probare
  • probarele
genitiv-dativ singular
  • probar
  • probarului
plural
  • probare
  • probarelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prubar
  • prubarul
  • prubaru‑
plural
  • prubari
  • prubarii
genitiv-dativ singular
  • prubar
  • prubarului
plural
  • prubari
  • prubarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

probar prubar

  • 1. Album cu modele de litere, cifre și alte semne, inclusiv ornamente, pe care o tipografie le poate folosi la culegerea diferitelor lucrări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. (în) sintagmă Probar de litere.
    • 1.2. Album de imprimare, în special de accidențe, executate într-o tipografie.
      surse: DN

etimologie:

  • Probă + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • după limba germană Probenbuch
    surse: DN MDN '00