Definiția cu ID-ul 1205566:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

privilegiu sn [At: IST. Ț. R. 14 / V: (înv) prevel~, preveligiu, ~veleghie[1] sf, ~veleghiu, ~vele~, ~eghie sf, ~eghiu, ~eghium, ~lighion, ~lighiu / Pl: ~gii, (înv) ~ri / E: lat privilegium, fr privilège] 1 Avantaj, scutire de obligații către stat. 2 Drept sau distincție socială care se acordă în anumite perioade sau în situații speciale unei persoane, unui grup social, unui partid, orașelor, mănăstirilor etc. 3 (Pex; ccr) Act, document prin care se acordă un privilegiu (2). 4 (Pgn) Drept, avantaj, libertate, favoare de care se bucură cineva sau pe care și le ia cineva datorită unor circumstanțe determinate. 5 (Jur) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlalți creditori ai aceleiași persoane în satisfacerea creanței sale. corectată

  1. În original, fără accent; la fel și variantele ~eghie și ~eghium, în original, neaccentuate — LauraGellner