priveliște sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93^v/35 / V: (înv) ~eal~, prăviriș~ / Pl: ~ti, (rar) ~te / E: priveală + -iște] 1 (Asr) Privire (4). 2 (Asr; pex) Câmp vizual. 3 (Asr; îlav) În (înv, spre) ~ În văzul tuturor. 4 (Asr; îal) Ca să vadă oricine. 5 (Asr; îal) În prezența cuiva sau a tuturor. 6 (Îvr; îlpp) În ~a (cuiva) În văzul cuiva. 7 (Îvr; îal) În prezența cuiva. 8 (Reg) Orientare. 9 Parte din natură, care formează un ansamblu estetic, cât poate fi cuprinsă dintr-o privire Si: peisaj, priveală. 10-11 (Aspect propriu unui) teritoriu rezultat din îmbinarea unor factori naturali și acțiunea omului. 12-13 (Loc unde se desfășura) o reprezentație teatrală, de circ, de bâlci etc. 14 (Înv; îe) A se face prăviriște A se da în spectacol în fața cuiva. 15 (Îf prăviriște) Artă dramatică. 16 (Csc) Spectatori. 17 Aspect. 18 Spectacol, fapt, fenomen etc. interesant sau neobișnuit care se înfățișează sau este oferit cuiva Si: (înv) privire (28), priveală (10). 19 (Îvr) Examinare a ceva sau a cuiva. 20-21 (Îvr) (Fapt ce servește drept) prezentare generală a ceva.