pristol sn [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 466/15 / V: (îrg) pras~, preas~, pres~, (înv) ~or, ~til, (reg) ~tariu / Pl: ~uri, (rar) ~oale / E: slv прѣстолъ] 1 Masă din mijlocul altarului pe care se țin obiectele necesare oficierii serviciului religios. 2 (Pgn) Altar. 3 (Trs; pcf) Pistornic.